Doliul psihologic, etape și însemnătate!

Viaţa este o călătorie a sufletului nostru, pe parcursul căreia trăim numeroase experienţe, unele fericite iar altele dureroase. Una din experiențele dureroase este pierderea, și din păcate, nu ocoleşte pe niciunul dintre noi.

Să pierzi o ființă dragă sau ceva ce a însemnat foarte mult pentru tine, poate produce o durere copleșitoare. Poți experimenta tot felul de emoții dificile și neașteptate, de la șoc sau furie până la neîncredere, vinovăție, neputință și tristețe profundă.

Pierderea este urmată de o perioadă de doliu care reprezintă un proces psihologic extrem de important pentru sănătatea noastră emoțională.

Suferința doliului și travaliul acestuia, pe cât de dureroase și de dificile pot fi, pe atât de necesare sunt, dacă îți dorești să faci față durerii și să nu te pierzi și pe tine, odată cu pierderea ta. Ia în considerare că fiecare om este unic, iar în procesul de doliu, fiecare suferă și se vindecă în mod diferit.

Este un proces care necesită timp, care nu poate fi forțat sau grăbit, și pe parcursul căruia vindecarea are loc treptat.

Adesea, când ne gândim la doliu și durerea pierderii, ne vine în minte moartea unei persoane dragi.

Pe lângă moarte, oamenii se pot simți îndurerați si în alte circumstanțe, cum ar fi: despărțire/divorț, avortul spontan, pierderea unui animal de companie, încheierea concediului de creștere a copilului, schimbarea locului de muncă, pensionarea, pierderi materiale, mutarea într-o altă țară/alt oraș, pierderea independenței prin boală/rănire sau orice pierdere care provoacă suferinţă.

Procesul de doliu este un răspuns firesc al psihicului nostru și se parcurge prin mai multe etape, care uneori se pot suprapune şi care trebuie trăite până la capăt. Dă-ți voie să suferi, să parcurgi aceste etape în mod natural și nu te rușina de felul în care te simți.

Ia în considerare, că nimeni nu îți poate spune cum să suferi iar acceptarea emoțiilor reprezintă călătoria către vindecare, chiar dacă inițial poate părea greu de suportat.

Etapele doliului sunt: șocul, negarea, furia, negocierea, depresia și acceptarea, iar toate acestea pot fi parcurse și simțite în propriul ritm.

1. ȘOCUL

În momentul în care simțim o pierdere bruscă, creierul și sistemul nervos central acționează imediat, acoperindu-ne emoțiile cu o „pătură” de protecție, cunoscută în mod obișnuit sub numele de șoc. Este un mecanism de apărare, o modalitate temporară de a face față emoțiilor copleșitoare.

Sentimentele de șoc sunt inevitabile și apar când încerci să procesezi o pierdere care pare de neimaginat și se simte inacceptabilă.

Simptomele pot include atât un răspuns corporal, cât și unul emoțional. Este posibil să manifești amețeli, greață, confuzie, amorțeală sau chiar epuizare.

O persoană aflată în stare de șoc, poate părea că se comportă normal, fără prea multă emoție, pentru că evenimentul încă nu a fost complet integrat. E precum un sentiment de amorțeală și o detașare.

2. NEGAREA

Negarea este o etapă care îți oferă timp să înțelegi ce s-a întâmplat și să te adaptezi încet la noul prezent. Poate dura ceva timp să înțelegi faptul că ai experimentat o pierdere semnificativă iar viața ta nu mai este așa cum o știai.

S-ar putea să continui să vorbești despre pierderea suferită la timpul prezent, să negi cele întâmplate: “persoana iubită a plecat într-o vacanță sau se va întoarce în curând”, să te comporți ca și cum nimic nu s-a întâmplat, să muncești în exces sau să faci alte lucruri pentru a nu fi nevoit să te confrunți cu sentimentele de pierdere.

În această etapă, te agăți de o realitate pe care ţi-o doreşti să existe, nu de adevărata realitate a situației.

Pe lângă experiențele de șoc și negare, oamenii descriu adesea o „ceață mentală” care poate include uitarea, lipsa de concentrare, insomnia, lipsa motivației, gândurile repetitive și incapacitatea de a lua o decizie.

3. FURIA

Furia este o etapă foarte importantă a procesului de doliu, în care se poate să gândești „De ce eu?” și „Viața nu este corectă!”. Practic, începi să treci de la realitatea „preferată” a negării, la realitatea „actuală” care există acum în viața ta.

Ai putea căuta să-i învinovățești pe ceilalți pentru cauza durerii tale și poți redirecționa furia către familie ori prietenii apropiați. Este o etapă în care îți pare de neînțeles ceea ce ți întâmplă. Dacă ești o persoană credincioasă, se poate să pui la îndoială credința în Dumnezeu și să te întrebi: “Unde este Dumnezeu?”, “De ce a permis așa ceva?”

Recunoașterea şi manifestarea furiei, te poate ajuta în călătoria spre acceptarea evenimentului. Pe măsură ce furia scade, poţi începe să gândești rațional şi să simți emoţii pe care le-ai lăsat deoparte.

4. NEGOCIEREA

Etapa de negociere este o etapă de falsă speranţă. Este despre a negocia şi a face promisiuni față de tine sau faţă de Dumnezeu, cerând șansa de a îndrepta lucrurile.

Negocierea este modalitatea prin care te străduiești să eviți durerea şi se manifestă prin dorința de a face o schimbare majoră în viața ta, cu scopul de a readuce lucrurile la felul în care erau înainte.

În această etapă, poate exista un sentiment de vinovăție sau gândul că ar fi existat posibilitatea de a face lucrurile diferit.

Predomină cuvântul “dacă” și este tot o formă de negociere prin care încerci să anulezi ceva, ce de fapt nu poți anula: „Dacă am fi mers la un alt medic, poate ar fi putut fi tratată la timp.”, „Dacă nu aș fi plecat de acolo, aș fi putut să o salvez.”, „Dacă aș fi închis poarta, câinele meu nu ar fi sărit în stradă.”

5. DEPRESIA

Depresia este etapa de doliu, în care pierderea este conștientizată şi plânsă.

Odată ce accepţi că negarea şi negocierea nu funcționează, s-ar putea să te retragi într-o tristețe profundă, să te simți amorțit, să trăiești într-o ceață, să nu dorești să te ridici din pat și să te simți lipsit de speranță. Lumea ar putea părea prea copleșitoare pentru tine şi e posibil să nu ai dispoziție să vorbești sau să fii în preajma altora. De altfel, este etapa în care adesea plângi, ești sensibil la orice îţi aduce aminte de pierderea ta, întâmpini probleme de somn și modificări ale apetitului. Toate sunt o reacție la golul pe care îl simți, atunci când îţi dai seama că persoana a dispărut ori situația s-a încheiat.

Stadiul depresiv al doliului nu este același cu tulburarea depresivă majoră, o suferință mintală care combină o serie de simptome emoționale, cognitive și fizice. Cu toate acestea, durerea se poate transforma în depresie majoră, iar în acest caz, este foarte important să soliciți ajutorul unui psiholog online.

6. ACCEPTAREA

Acceptarea nu înseamnă, că dintr-odată durerea dispare și totul este “în regulă”. Ci că înveți să trăiești cu pierderea, acceptând realitatea pe care o trăiești.

Este acel moment în care permiţi tristeții și bucuriei să trăiască una alături de cealaltă. Tristețea și durerea pierderii, s-ar putea să nu dispară niciodată complet, dar începi să nu te mai simţi imobilizat de aceste trăiri. De exemplu, poţi auzi la radio o melodie care îți amintește de pierderea suferită, fără a izbucni în lacrimi.

Oamenii, prin natura lor, tânjesc după contact, conexiune și sprijin, iar în etapa de acceptare vor dori să se apropie din nou de prieteni, de familie şi să creeze noi conexiuni sau relații.

În această etapă, conștientizezi că nu poți schimba circumstanțele, dar că poți obține un anumit control asupra modului în care reacționezi. Deși, încă te simți trist și poate că îți lipsește pierderea ta, poți începe să mergi mai departe învăţând să te reajustezi la viaţă, reevaluându-ți valorile și prioritățile.

Procesul de doliu variază de la persoană la persoană și nu există un interval de timp „normal”, așa că ai răbdare cu tine însuți.

Există riscul, să fii tentat să îți amorțești sentimentele cu droguri, alcool, petreceri, o alimentație sau muncă în exces. Reține că acestea sunt doar metode de evadare temporară, care nu te vor face să te vindeci mai repede sau să te simți mai bine pe termen lung. Din contră, ele pot duce la dependență, depresie majoră, anxietate sau chiar o cădere emoțională. Alege să traversezi etapele, și nu să le sari.

Un proces de doliu neîncheiat, va face dificilă revenirea ta în prezent și te va împiedica să trăiești într-un mod liber și autentic schimbările, situațiile, etapele sau relațiile noi din viața ta.

Dacă procesul de vindecare nu se îmbunătățește și îți afectează capacitatea de a munci, de a avea grijă de familie, de a menține igiena personală ori relațiile cu cei din jur, și simți că te pierzi și pe tine, poţi apela la ajutorul unui psiholog online care să îţi fie partener în procesul tău de vindecare, recuperare și creștere, şi care să te facă să te simți înțeles, susținut și îngrijit.

Psihologul online, te poate ajuta să îți explorezi emoțiile, să îți gestionezi durerea și te poate învăța abilitățile de adaptare.

 www.mirelamunteanu.ro

0720.519.582