Psihologia între realitate și mister

Domeniul psihologiei este unul  fascinant pentru mulţi dintre noi. Învățând despre elementele de bază ale comportamentului și ale minții umane, oamenii sunt capabili să dobândească o mai bună înțelegere a lor și a celorlalți.

Pentru unii, interesul pentru psihologie este alimentat de dorința de a urma o carieră în domeniu. Alții doresc pur și simplu să afle mai multe din curiozitate sau pentru că se gândesc să consulte un psiholog pentru ajutor în diverse probleme.

Psihologia poate părea un subiect vast și greoi la început, dar înțelegerea câtorva informaţii de bază poate face ulterior ca totul să pară mai uşor de înţeles. Astfel veți fi mai bine pregătiți să explorați diferitele moduri în care psihologia vă poate ajuta să vă îmbunătățiți viața de zi cu zi, sănătatea și bunăstarea.

Prin definiţie psihologia este știința exactă a minții și a comportamentului uman. Provine din limba greacă, ψυχή psyché = minte sau suma tuturor gândurilor și trăirilor, λόγος logos = știință și reprezintă studiul funcțiilor şi proceselor mentale, a experiențelor interioare și subiective, precum gândurile, emoțiile, conștiința, motivaţia, percepția și personalitatea.

În cultura occidentală, cei care au contribuit la dezvoltarea psihologiei au venit din multe domenii, începând cu filozofi precum Platon și Aristotel sau Hipocrate care a filozofat despre temperamentele umane de bază, de exemplu, coleric, sanguin, melancolic și despre trăsăturile lor asociate.

Cosmovici, menţionează că pentru prima dată ea a fost folosită de către Goclenius (1547- 1628), dar n-a căpătat o utilizare largă. Abia în secolul al XVIII-lea, noţiunea a intrat în uz prima dată, după ce a fost utilizată de către Cristian Wolf (1679-1754) în titlurile a două cărţi: „Psihologia raţională” şi „Psihologia empirică”. Se poate considera că aceasta a fost prima încercare de a diviza psihologia în două părţi ce se completează reciproc: teoretică şi practică.

În ceea ce priveşte relația dintre creier, minte și comportament, am aflat foarte multe odată cu deschiderea primului laborator de psihologie experimentală din Leipzig în 1879, de psihologul german Wilhelm Wundt (1832-1920).

Psihologia se află la intersecția multor alte discipline diferite, inclusiv biologia, medicina, lingvistica, filosofia, antropologia, sociologia și inteligența artificială. De exemplu, neuropsihologia este aliată cu biologia, deoarece scopul este studiul proceselor biologice din creier și modul în care alte părți ale sistemului nervos sunt reflectate în sentimentele, gândurile și comportamentele umane. Este de asemenea, studiul și caracterizarea modificărilor comportamentale ce au loc în urma unui traumatism sau afecțiune neurologică.

Alte ramuri ale psihologiei sunt mai strâns legate de medicină. Psihologii din domeniul sănătății îi ajută pe oameni să gestioneze bolile și durerea. Medicii au ca scop tratarea și vindecarea bolilor vizibil exprimate, în timp ce psihologul găsește sursa psihică și emoțională a bolilor. Ca un pacient să poată fi tratat complet de o suferință fizică, este necesară și prezența psihoterapeutului în schema sa de tratament.

Deși mintea nu poate fi observată direct, tot ceea ce facem, gândim, simțim și spunem este determinat de funcționarea minții. Între mintea și corpul nostru există o relație foarte strânsă. Dacă avem o stare psihică proastă, acest lucru se va reflecta în comportament, mai apoi în gânduri și convingeri, iar acestea vor crea stilul nostru de viață, alegerile, deciziile. Toate acestea în timp pot duce la instalarea unor boli. Acest lucru este numit somatizare, adică încercarea organismului de a scoate din inconștient o suferință emoțională. Somatizarea este un strigăt de ajutor. Ea face vizibilă o durere care nu poate fi rostită cu glas tare, dar nici nu mai poate fi trecută cu vederea.

În ceea ce priveşte aplicaţia psihologiei cel mai cunoscut aspect al acesteia este cel clinic, care are ca scop rezolvarea problemelor mentale și comportamentale pentru îmbunătățirea calității vieții oamenilor. Psihologii clinicieni ajută la atenuarea suferințelor cauzate de tulburările psihice. Psihologia clinică nu este doar o știință fundamentală, dar și un domeniu de activitate profesională, care este orientată spre optimizarea resurselor psihice a omului și a posibilităților sale de adaptare, la armonizarea dezvoltării psihice, ocrotirea sănătății, înfruntarea suferințelor și reabilitarea psihică.

Astăzi studiul psihologic este foarte răspândit iar psihologia are multe domenii de aplicabilitate, recunoscute pe scară largă și frecvent valorificate. O parte dintre acestea sunt următoarele:

1. Psihologia clinică și de sănătate– Este una dintre cele mai cunoscute ramuri ale psihologiei, dacă nu cea mai mare, și constă în cercetare și intervenție axată pe probleme psihologice mai mult sau mai puțin severe, care afectează calitatea vieții oamenilor. Dacă modificările psihologice au legătură cu tulburările psihice, psihologii clinicieni vor colabora cu alți profesioniști din domeniul sănătății în diagnosticul, prognosticul, intervenția și controlul tulburărilor psihologice.
2. Psihologia de cuplu și familie– Se concentrează pe rezolvarea conflictelor din cadrul cuplurilor şi a familiilor.
3. Psihologia copilului– Se concentrează asupra minții și comportamentului copiilor, de la perioada prenatală până la adolescență.
4. Psihologia organizațiilor și a muncii– Se concentrează aplicarea psihologiei în câmpul muncii prin cercetarea și intervenția asupra angajaţilor, în scopul găsirii de strategii care să ofere un nivel optim de performanță, ținând cont de nevoile fiecăruia dintre ei și a întregii organizații.
5. Psihologia consumatorului– Se concentrează pe cercetarea care vizează crearea de servicii și produse atractive pentru client, intervenind în crearea planului de marketing, publicitate și design de produs.
6. Sexologia– Se concentrează pe rezolvarea problemelor de sexualitate şi tratarea disfuncțiilor sexuale.
7. Neuropsihologia– Se concentrează pe studiul proceselor mintale și al funcționării creierului atunci când există vreo modificare în acest sens. Este utilă în special în studiul leziunilor cerebrale, malformațiilor, disfuncțiilor și bolilor care afectează funcționarea sistemului nervos. Sistemul nervos este bază pentru tot ceea ce are de a face cu comportamentul nostru, emoțiile și sentimentele noastre și capacitatea noastră de a gândi și de a comunica.
8. Psihologia criminalistică– Este orientată spre acoperirea nevoilor care apar în sistemul judiciar. Un psiholog legist colectează, analizează și prezintă dovezi psihologice care vor fi luate în considerare în cadrul procedurilor judiciare. Ramură psihologiei medico-legale este legată de crearea profilurilor psihologice ale infractorilor pentru a ajuta la îndeplinirea sarcinilor de căutare și capturare.
9. Psihologia educației și dezvoltării– Obiectivul acesteia este să aplice tehnici și strategii pentru a face ca învățarea să se întâmple în modul cel mai satisfăcător posibil, făcând o bună potrivire între elevi/studenţi și profesori. Se aplică și în toate domeniile în care învățarea joacă un rol principal, fie în cursuri de formare, fie în cadrul familiilor și comunităților care trebuie să se adapteze la o nouă situație.
10. Psihologia sportului– Îşi propune să pună în aplicare strategii pentru a îmbunătăţi performanța psihologică și fizică a sportivilor, atât în ceea ce privește rezultatele lor individuale cât şi cooperarea cu alte persoane din echipă (dacă există echipe în acel sport).
11. Psihologia socială– Pune un accent deosebit pe dimensiunea relațiilor colective, a relațiilor dintre oameni într-un context şi este orientată să investigheze modul în care prezența altor persoane (fie reale, fie imaginabile) afectează procesele mentale ale individului.
12. Psihologia comunitară– Poate fi înțeleasă ca o deviație a psihologiei sociale orientată spre cercetare și intervenție asupra problemelor care afectează anumite comunități și grupuri localizate de persoane.
13. Psihologia aplicată în apărare, ordine publică şi siguranţă naţională– Vizează aplicarea strategiilor de selecţie şi evaluare psihologică a personalului din instituţiile publice sau private cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale; se ocupă de asistenţa psihologică a persoanelor care execută pedepse privative de libertate şi a altor categorii de persoane, precum şi multe alte activităţi complexe cum ar fi de exemplu negocierea situaţiilor de criză şi managementul conflictelor.

Graniţa dintre aceste domenii este fluidă, astfel că un psiholog criminalistic este întâi de toate un bun specialist în psihologia clinică, care ulterior se dedică domeniului criminalistic.

Aşadar, psihologia cuprinde toate aspectele experienței umane, de la funcțiile creierului la acțiunile națiunilor, de la dezvoltarea copilului la îngrijirea persoanelor în vârstă. În orice cadru conceput de la centrele de cercetare științifică la serviciile de îngrijire a sănătății mintale, „înțelegerea comportamentului” este întreprinderea psihologilor.

În esență, psihologia îi ajută în marte parte pe oameni, deoarece poate explica de ce aceştia acționează într-un anume fel. Cu acest tip de perspectivă profesională, un psiholog poate ajuta oamenii să-și îmbunătățească luarea deciziilor, gestionarea stresului prin înțelegerea comportamentului trecut şi modificarea implicită a comportamentul viitor. Toate acestea pot ajuta oamenii să aibă o carieră mai reușită, relații mai bune, mai multă încredere în sine și în general, o comunicare mai bună.

Sunt foarte multe de spus despre acest tărâm atât de fascinant și de drag sufletului meu, care reprezintă totodată activitatea mea profesională.

Acest articol este doar o imagine de ansamblu, însă informaţiile sunt mult mai complexe şi detaliate în numeroasele cărţi şi studii de specialitate, spre care vă îndemn să păşiţi cu încredere şi curaj.

Indiferent de motiv, o mai bună înțelegere a propriilor emoții şi sursa lor, a propriilor comportamente, a iubirii, a cunoașterii, a comunicării vă vor fi de folos.

Sunt alături de tine!

Apelează la telefon  0720.51.95.82

Scrie un email ✉ contact@mirelamunteanu.