25 Noiembrie, Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței asupra Femeilor!

Ziua de 25 noiembrie a fost stabilită de Adunarea Generală a Națiunilor Unite ca fiind Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței asupra Femeilor. (Rezoluția Adunării Generale a ONU 54/134). Această zi este marcată în toată lumea prin manifestații și acte de condamnare a diverselor forme de violență îndreptate asupra femeilor.

Violența împotriva femeilor, cuprinde infracțiuni cu impact disproporționat asupra femeilor, precum agresiunea sexuală, violul şi „violența domestică” iar acestea constituie o încălcare a drepturilor fundamentale ale femeilor privind demnitatea, egalitatea și accesul la justiție.

În România, în fiecare an, zeci de mii de femei sunt lovite de partenerii lor. Iar după ce loviturile bărbaților se opresc, rămâne în urmă o tăcere grea, care se transformă în mod de viață. Cele mai multe dintre femeile abuzate aleg să ascundă aceste episoade, preferând să tacă și să îndure. Femei agresate există în cercurile noastre de prieteni, în rândul vecinelor noastre, colegelor noastre de muncă, în familiile noastre, în toate categoriile și clasele sociale, pe stradă, la televizor, în presă, absolut peste tot! De unele știm, în timp ce despre altele nici nu bănuim că se află în această situație.

Partea tristă este că multe dintre aceste femei tac, îndură şi nu raportează actele de violență din mai multe motive.

Unul dintre aceste motive este că nu se simt încurajate de niște sisteme pe care adesea le consideră indiferente! Nimeni nu ia în serios situaţia unei femei care decide să îşi reclame agresorul, dacă aceasta nu are suficiente probe care să-i susţină acuzarea! Tocmai din acest motiv se ajunge de multe ori și la crime!

Tăcerea apare şi din teama ce o manifestă faţă de agresor, care le ameninţă sau le şantajează, tac de ruşine pentru a nu fi judecate de cei din jurul lor, tac pentru că nu au încredere că se pot descurca singure! Tac și pentru că noi suntem indiferenți de multe ori. Sunt femei bătute pe stradă şi nimeni nu intervine, auzim în bloc ţipete de la o vecină bătută crunt dar nu intervenim, auzim de persoane agresate din jurul nostru dar nu intervenim.

Am auzit de foarte multe ori fraze de genul: “dacă eram în locul ei nu stăteam!”, „dacă eram în locul ei fugeam!”, “de ce mai stă cu el?” sau “eh lasă că şi ei îi place!”, „şi-a căutat-o şi ea”, “merită…” etc.

Din păcate astfel de comentarii vin de multe ori şi din partea femeilor. Oare ce poate fi în mintea unui om dar mai ales în sufletul lui, de găseşte o justificare pentru orice tip de abuz?

Este oare vreo diferenţă între o femeie bătută de partenerul ei, o studentă violată sau o prostituată exploatată? Toate trei sunt victimele unui abuzator ale cărui abilități cognitive nu s-au dezvoltat îndeajuns încât să-i anuleze comportamentul agresiv. Cel mai des ne lovim de violența domestică!

Victimele violenţei domestice realizează prea târziu coşmarul în care trăiesc. Femeilor implicate în relaţii cu potenţial abuziv nu le este atât de uşor să identifice în comportamentul partenerului lor acele semnale de alarmă care ar putea să le scutească pe viitor de acte de violenţă extremă.

Bărbatul cu potenţial agresiv are, de obicei, o personalitate duală, de înger şi demon, este manipulator, charismatic şi persuasiv. Ceea ce explică, în mare măsură, dificultatea cu care reuşesc femeile să realizeze în ce s-au băgat.

Înainte să se ajungă la violenţă fizică, agresorul îşi abuzează soţia sau iubita verbal, psihic şi emoţional. Unii dintre ei fac acest lucru chiar de la începutul relaţiei. Când acest bărbat identifică în parteneră o persoană cu stimă de sine scăzută, cu nevoie de confirmare, chiar și cu un pic de dependenţă de ceilalţi de multe ori oferă mesaje de genul: „fără mine nu eşti în stare să faci nimic”, „stai liniştită că rezolv eu, tu oricum nu te descurci”.

Femeia ajunge în timp să fie atât de nesigură încât îşi construieşte singură propria închisoare, se izolează şi îşi însuşeşte sugestiile partenerului care, spre deosebire de ea, pare descurcăreţ şi capabil să se ocupe de orice. Aici intervine deja o formă de abuz psihologic, care duce la handicaparea persoanei. Treptat femeia se distanțează de familie, de prieteni, începe chiar să creadă că iubirea ei îl poate vindeca și că într-o bună zi se va schimba. Într-adevăr se schimbă… din păcate doar din rău în mai rău.

Cu cât îi permiţi mai multe unui partener cu potenţial agresiv, cu atât va ajunge să depăşească mai multe limite. Când femeia realizează cu adevărat în ce s-a băgat, de cele mai multe ori nu știe cum să iasă din această situație. Cel puțin nu fără un ajutor specializat.

Am fost acolo și știu cum este. Și da, întotdeauna începe treptat: jigniri urâte, apoi îmbrânceli, scandaluri, după care o palmă.

Te regăsești în tot ce am spus? Sau poate te regăsești în următoarele situații:

· Eşti înjurată, criticată, ţipă la tine pentru orice fleac şi îţi găseşte zeci de defecte. Nu trebuie să te lovească până te învineţeşte pentru a te considera abuzată. Proastă, ratată sau orice epitet jignitor pe care ţi-l adresează în mod frecvent reprezintă o formă de abuz verbal.

· Nu îi pasă că te face să plângi. Chiar îți spune că plânsul este un act de slăbiciune iar intenția lui este aceea de a te va face mai puternică.

· Încearcă să te schimbe după cum doreşte el, fără să accepte compromisuri. Ar trebui să te placă aşa cum eşti căci acesta este motivul pentru care a dorit să fie împreună cu tine de la bun început.

· Consideră că afecţiunea pe care i-o arăţi este o dovadă de slăbiciune şi de dependenţă emoţională.

· Este suspicios fără motiv și inventează fraze, gesturi sau acțiuni pe care nu le-ai făcut.

· Se comportă cu tine oricum doreşte, gândind că eşti atât de îndrăgostită de el încât o să-i accepţi orice. Sentimentele şi emoţiile tale nu reprezintă slăbiciuni. Într-o relaţie bazată pe iubire, partenerii nu se exploatează.

· Ai ajuns să te temi de el, ţi-e frică de momentul în care se va întoarce acasă. Dacă omul pe care îl iubeşti urlă la tine, te bruschează atunci când se enervează, te împinge sau chiar te scuipă, nu merită efortul. Important este să nu te complaci într-o astfel de relaţie, indiferent de motive, şi mai ales să nu ajungi să te învinovăţeşti pentru comportamentul lui abuziv.

Dacă tot ce am spus îți pare cunoscut și îți dorești să îți schimbi viața poți cere un ajutor specializat!

Fii curajoasă și gândește-te că meriți și tu să fii iubită și ocrotită! Poate că în acest moment, citind aceste rânduri te regăsești dar îți vine greu să crezi că meriți iubire, pace, armonie și ocrotire! Poate crezi că nu vei reuși vreodată să scapi din suferința în care te afli! Poate te temi chiar de el! Însă cu timpul ai să înțelegi și ai să simți că nu este imposibil să ieși din această situație! Îndrăznește doar!

E nevoie de timp pentru a-ți vindeca rănile dar împreună cu un psiholog și cu îndrumările potrivite, vei deveni o femeie stăpână pe sine, vei dobândi încredere în tine și nimeni niciodată nu va mai îndrăzni să te agreseze. Nu pentru că nu vor mai exista agresori. Ci pentru că tu nu le vei mai permite să intre în viața ta!

Bătaia nu este o dovadă de iubire! Abuzul sub nici o formă nu este o dovadă de iubire!

Într-o societate sănătoasă, un act de violență faţă de o femeie sau faţă de oricine, nu are absolut nici o scuză!

“Oamenii care au dragoste și bunătate se aseamănă cu îngerii care transmit bucurie și veselie oriunde s-ar afla.” – Sfântul Paisie Aghioritul

Sunt aici pentru a te sprijini!

Apelează la telefon 📞0720.519.582

Scrie un email ✉ contact@mirelamunteanu.ro