De-am fi precum toamna să ne scuturăm de frunzele uscate pentru a renaște din nou, poate-am simți mai des dulceața vieții și poate-am fi o lume mai bună …
Căci ce e viața până la urmă? O călătorie a sufletului nostru, cu zile plăcute și mai puțin plăcute, cu bucurii dar și cu tristeți, cu un lung șir de lecții, din care-ar trebui să învățăm cum să fim cea mai bună versiune a noastră.
Mă gândeam zilele trecute ce repede a trecut vara … și primăvara. De fapt ce trece timpul … sau noi prin el.
Și ce sublim să pot îmbrățișa prima zi de toamnă într-un loc Sfânt, unde liniștea mi-a mângâiat sufletul și întreaga ființă!
Iar eu am putut să-i mulțumesc Lui Dumnezeu, în casa Lui, pentru tot ce mi-a oferit și îmi oferă, pentru că în fiecare zi mă ocrotește și îmi călăuzește pașii! Și indiferent de câte provocări au fost și poate vor veni, e mai ușor cu El de mână!
“Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu!”