Masturbarea la copii, firesc sau nefiresc?

Am auzit tot mai des în ultimii ani, cât de mult se dorește a se normaliza masturbarea în rândul copiilor. Mai mult decât atât, există țări unde se insistă ca în cadrul creșelor sau grădinițelor, să existe camere special amenajate pentru cei mici, unde aceștia să poată manifesta masturbarea fără a fi deranjați.

Înainte de a împărtăși cum privesc normalizarea masturbării în rândul celor mici, vreau să subliniez că dincolo de a fi psiholog, sunt un simplu om pentru oameni și un suflet creat de Dumnezeu, fără de care nu aș fi reușit nimic. Prin urmare, nu dețin adevărul absolut iar scopul acestui articol nu este de a crea polemici, dezbateri sau de a deranja pe cineva.

Acest articol este doar o intenție de a expune o altă abordare a acestui fenomen, poate o abordare și sufletească, atât celor care au copii ori se pregătesc pentru această etapă plină de binecuvântări și de provocări, cât și tuturor persoanelor care iubesc copiii și cărora le pasă de viitorul acestora.

Observ cu tristețe în suflet, dezumanizarea care se dorește a se crea în rândul copiilor. Începând cu campaniile de marketing ale unor branduri de renume, care folosesc copiii pentru promovarea sexualității, continuând cu dependența de ecrane, cu abuzurile fizice, psihice și emoționale din sistemul educațional începând din creșe, până la expunerea intensă a acestora în social media, asistăm neputincioși la suferința copiilor exprimată prin atâtea comportamente deloc specifice vârstei la care ar trebui să primeze doar jocul și bucuria, și la construirea unor generații de adulți confuzi în ceea ce privește identitatea și rolul lor în societate.

Intensitatea cu care se dorește normalizarea masturbării la copii este un aspect prezent în țara noastră de mult timp. Acum pare că a luat o mare amploare, pe care eu o consider extrem de nocivă pentru sănătatea trupească, mintală și sufletească a acestor suflete atât de pure, de inocente și pline de iubire necondiționată. Noi știm că dacă există ceva ce deranjează întunericul, este chiar lumina pe care o emană sufletele pline de iubire necondiționată, lumina familiilor care au copii și nu în ultimul rând consider că întunericul este deranjat de însăși bucuria vieții. Ori copiii vin pe lume să ne reamintească cum este să iubim și să iertăm necondiționat, să apreciem viața și să fim recunoscători pentru tot ceea ce Dumnezeu îngăduie în viața noastră. Părintele meu duhovnic spune adesea, că dacă vrei să îmblânzești o leoaică, cauți să te apropii de pui. Cred că așa este și cu noi. Nimeni nu-L poate distruge pe Dumnezeu. În schimb îl poate mâhni prin noi, copiii Lui. Și cum altfel dacă nu prin liberul nostru arbitru, de a alege lumina sau întunericul în viețile noastre prin toate provocările care nu mereu vin de la Dumnezeu, alegere de care depinde fericirea sau nefericirea noastră, evoluția personală sau involuția.

Despre masturbare știm că există de foarte mult timp și că este o activitate intimă destul de disputată. De-a lungul vremurilor unele culturi au respins-o, altele au acceptat-o, pentru unii a fost și este încă un act de normalitate, în timp ce alții resping până și ideea de masturbare.

De altfel, a existat și o vreme în care isteria la femei se trata prin actul de masturbare pe care medicul îl administra pacientelor sale. Acesta folosea diverse tipuri de vibratoare sau creme, cu care masa zona genitală feminină. Poate cel mai interesant aspect al istoricului masturbării este că, ea a ajuns de la a fi considerată o boală – un dezechilibru, la a fi utilizată ca formă de tratament. Dar acest aspect pe mine nu mă surprinde, dacă mă gândesc la câte experimente s-au făcut pe oameni și câte atrocități au putut îndura de-a lungul vremurilor, doar ca să se inventeze astăzi ce este normal, ce este boală și ce este bărbatul și femeia. Drept urmare, observ că nimeni nu subliniază faptul că indiferent de situație, masturbarea stă la baza multor patologii psiho-sexuale. Dar cum patologiile merg în direcția normalizării, riscurile masturbării și dezechilibrele, se prezintă mult prea puțin în social media, mai ales că toată industria jucăriilor sexuale și a tratamentelor medicamentoase, a explodat în ultimii ani. În zilele noastre oamenii sunt tot mai setoși de pornografie și mult prea indiferenți la relațiile interumane, manifestate în plan sexual printr-un mod firesc și natural, așa cum Dumnezeu a creat bărbatul și femeia cu scopul procreării, și nicidecum în a face din actul sexual un sens al vieții de zi cu zi sau mijlocul de compensare a tuturor nevoilor noastre emoționale nesatisfăcute.

Este bine ca fiecare să se gândească ce se află în spatele a tot ce înseamnă marketing și consum.

Ce este de fapt acest comportament sexual, care se dorește a se normaliza, inclusiv în rândul celor mici?

Masturbarea reprezintă actul de autostimulare a organelor sexuale, efectuată atât de femei cât și de bărbați, cu scopul de a obține orgasm și plăcere sexuală, în lipsa unui partener. Prin urmare, ne gândim la explorarea propriei sexualități și obținerea unei stări de bine. Funcția sexuală a fost creată cu scopul de a da naștere de copii și este influențată de factori biologici, psihologici și sociologici. În mod firesc, corpul uman a fost creat să manifeste funcția sexuală, în raport cu o altă persoană, prin consimțământ, pentru a întreține un act sexual atunci când acestea simt atracție reciprocă și/sau manifestă sentimente de iubire. Astfel pentru ca actul sexual să se consume în mod firesc, este nevoie ca aceste două persoane să parcurgă anumite etape: Dorința (libidou) – Excitație (erecţie) – Platou (copulație) – Orgasm (ejaculare) – Rezoluție (refractară). Tot acest proces implică astfel unirea a două corpuri, trăiri de natură fizică, psihologică și emoțională, o avalanșă hormonală și alte particularități specifice unicității fiecărei persoane.

Tocmai aceștia sunt și factorii care declanșează disfuncții și tulburări sexuale. Pentru că fiecare simț al nostru, și corpul în sine, este creat să obțină plăcere în raport cu celălalt. Nicidecum de unul singur. Orgasmul este rezultatul unei „avalanșe” de hormoni eliberați în tot corpul. În timpul orgasmului, creierul secretă o cantitate mare de oxitocină, numită hormonul iubirii și atașamentului, aceasta fiind cauza contracțiilor mușchilor genitali. Iar oxitocina este un hormon și un neurotransmițător implicat într-o serie de procese fiziologice și comportamentale, inclusiv în legătura cu iubirea si conexiunea emoțională. Dar oxitocina nu induce doar starea de calm, ci atenuează chiar senzația de durere, în special în cazul persoanelor care suferă de boli cronice. În timpul contactului sexual, mai sunt secretate și endorfine, produse în principal la nivelul sistemului nervos central (hipotalamus și glanda pituitară) și contribuie la atenuarea durerii, reducerea stresului și la inducerea unei stări de bine. La bărbați, ejacularea reduce activitatea cortexului prefrontal, o zonă a creierului responsabilă cu somnul calitativ, iar ejacularea, mai nou se produce la vârste cuprinse între 11 și 15 ani.

Prin urmare, masturbarea sare multe etape. Și chiar dacă produce plăcere, ea este ca un viol asupra creierului uman. Pe moment totul e minunat, dar în timp masturbarea duce la unele dezechilibre fizice, psihice și emoționale, inclusiv dependența de masturbare, imposibilitatea de a construi o relație sexuală sănătoasă alături de un partener, patologii, disfuncții și tulburări sexuale.

Insist asupra faptului că noi suntem suflet, trup, minte, și nu putem să abordăm ființa umană altfel, decât în toată complexitatea ei.

Toate abordările societății referitoare la sexualitate, cu tot ce înseamnă act sexual, comportamente sexuale și chiar orientări sexuale, se raportează doar la abordarea omului ca trup și minte! Negarea și ignorarea planului sufletesc produce enorm de multe dezechilibre mintale, care în mare parte sunt generate de disfuncționalitatea neurotransmițătorilor. De altfel, dacă veți analiza medicația psihiatrică veți observa că preia funcțiile unor neurotransmițători, pentru a genera o stare de bine și de aparentă sănătate. De ce zic aparentă? Pentru că tratând doar efectul nu și cauza, se va menține starea de boală și nu se va construi cea de sănătate.

Din acest motiv, eu consider că lipsa abordării omului în toată complexitatea sa, produce cel mai mare dezechilibru. Știm că ne naștem pentru a dărui și a primi iubire. Cumva suntem ghidați de această dorință de a fi iubiți, o viață întreagă! Doar că de multe ori, această nevoie neîmplinită, alături de teama de singurătate și de incapacitatea de reglare a emoțiilor într-un mod funcțional atât pentru mintea noastră cât și pentru sufletul nostru, generează practicarea sexului  compulsiv, care nu este totuna cu dorința sexuală. 

În realitate, toate comportamentele noastre sunt determinate de emoțiile noastre interioare nesatisfăcute. Dacă mergem puțin la momentul nașterii, observăm că bebelușul se simte în siguranță, când stă pe pielea mamei, și se simte conectat cu bătăile inimii ei. Prin urmare, nu pot să nu mă gândesc că actul sexual este tot un contact al pielii, un contact al apartenenței, al iubirii, al siguranței.

În momentul în care cunoaștem ce înseamnă actul sexual, care este scopul acestuia și mai ales ce reprezintă ființa umană în toată complexitatea ei, suflet-trup-minte, este firesc să existe un mare semn de întrebare, despre cum un act de autostimulare specific în mod deosebit adulților, se dorește a fi implementat și normalizat în rândul copiilor! Care se pare că se ating în zonele genitale încă de la vârsta de 1 an și 6 luni.

Știm despre masturbare că este un proces de explorare și plăcere. Iar plăcerea este și relaxare. În condițiile în care un copil abia la 2 ani, începe să devină conștient că există diferențe între băieți și fetițe iar la 4 ani are sentimentul identității de gen de a fi băiat sau fetiță (asta dacă părinții sunt clinic sănătoși și nu și-au crescut băiețelul ca pe o fetiță pentru că își doreau mult o fetiță, sau invers, fetița ca pe un băiețel pentru că asta și-au dorit la naștere), în condițiile în care copiii în acești ani învață să vorbească, să meargă, să lege conexiuni cu alți copii, să se joace, să construiască o lume a poveștilor și mai ales în acești ani parcurg o lume a inocenței și a copilăriei, este extrem de dăunător să sari etape și să introduci normalizarea masturbării.

Într-o eră în care suntem prea puțin atenți la nevoile copiilor și prea mult la cum ne împlinesc ei neîmplinirile noastre, într-o eră în care copiii sunt mult prea vocali în ceea ce înseamnă a primi și a dărui iubire, atenție și afecțiune, din partea unor părinți mult prea preocupați cu grijile vieții de zi cu zi și cu nevoile materiale, nu contest că sunt factori care pot duce la dorința inconștientă de a crea senzații noi, prin care copilul poate obține starea de bine și de plăcere. O stare pe care poate nu o obține în raport cu cei care îl îngrijesc, indiferent de cât de mult susțin că îl iubesc. Este bine de luat în calcul și alimentația copiilor, care se bazează pe multe alimente extrem de dăunătoare și care pot produce mari dezechilibre la nivelul sistemului nervos, și nu doar.

Cu toate acestea, consider că nu este firesc pentru întreaga structură a unui copil, ca masturbarea să devină o normalitate. Ea este un viol pentru creierul copilului și pentru sistemul lui nervos. În plus, luați în calcul că acest aspect adâncește în timp curiozitatea iar de la fantezie la practică este doar un pas. Poate genera tulburări grave de comportament, tulburări psihice, fizice, emoționale, dezechilibre colosale pentru întreaga ființă a unui copil. Poate nu pe moment, dar clar în timp se vor vedea. Astăzi fetițele au menstruație chiar de la vârste de 7-8 ani. Curiozitatea aceasta poate duce la o sarcină nedorită. Un copil cu un copil, nici pe departe nu este tabloul ideal al ființei umane. Ei nici nu conștientizează ce înseamnă un act sexual și urmările acestuia. Mai mult decât atât, noi nici măcar nu facem educație în ceea ce privește consimțământul informat și mai ales faptul că zonele genitale nu pot fi atinse de nimeni. Câți dintre voi îi învățați acasă pe copii că zonele lor intime nu pot fi atinse de nimeni, și că dacă cineva încearcă să-i atingă în zonele acestea să ceară imediat ajutor sau să vină imediat să vă spună? Câți dintre voi, abordați cu deschidere și fără jenă acest aspect, împreună cu fetițele și băieții voștri?

În România la ora actuală zeci de copii, zilnic sunt abuzați fizic, psihic și emoțional și tot zilnic cel puțin un copil este violat de un părinte vitreg/natural, de un cadru didactic, de un prieten/prietenă de familie, de un coleg în toaleta școlii, etc. Nici măcar nu pot să îmi imaginez vremurile în care se vor face întreruperi de sarcină în rândul fetițelor de 7-8 ani. 

De altfel nu încurajez să țipi la copil, să îl sperii atunci când îl surprinzi că se atinge prin diferite metode, în zonele genitale. În schimb aș recomanda să acorzi o atenție deosebită a disponibilității emoționale în rolul tău de părinte, să analizezi cât de mult te joci cu copilul tău, cât de mult îl îmbrățișezi, cât de mult îl lași să descopere lumea desculț pe iarba verde, sau cu făina vărsată în bucătărie, cât de mult îl sprijini să își întindă aripile prin autenticitatea lui și mai ales cât de mult te ocupi de planul tău sufletesc și al lor, prin comuniunea cu Dumnezeu. Pentru că de suflet doar Dumnezeu se ocupă și în acest sens ne dăruiește enorm de multe daruri duhovnicești, pe care dacă le-am accesa, am sta departe de multe dezechilibre mintale, sexuale și comportamentale.

În concluzie, consider că oricât de mult ne-am strădui să abordăm ființa umană, doar în plan trupesc și mental, nu vom face decât să limităm evoluția întregii omeniri și să pricinuim mari dezechilibre, încă de la cele mai mici vârste.

Viața este o călătorie a sufletului nostru, de altfel singurul care părăsește acest plan. Drept urmare, este necesar să ne îngrijim mai mult de acesta decât de cele lumești.

Atunci când vine vorba despre copii, Sfântul Paisie Aghioritul spunea: “Numele pe care îl scrijeleşti pe scoarţa unui copac se va mări, va creşte odată cu el. La fel şi inima copilului tău. Ceea ce scrijeleşti în anii lui de gingăşie vei citi în cei care vor urma.”

 www.mirelamunteanu.ro

0720.519.58