Omul rău nu-i fericit cu răutatea lui!

Am fost odată la părintele Arsenie Boca, Dumnezeu să-l odihnească, la Bucureşti, cu un student la teologie de atunci, care acuma-i preot – au trecut anii peste toţi de-atunci… Asta era în 1965. Părintele, vorbind cu el, desigur, să aud eu, i-a spus un cuvânt care mi-a rămas mie pentru cealaltă vreme a vieţii mele şi cred că şi pentru veşnicie.

N-am să-l uit niciodată! Zice:

„- Uite, măi frate. O să fii preot. Să fii înţelegător faţă de neputinţa omenească!“

Nici nu vă puteţi închipui cât m-am gândit eu la cuvintele acestea, de atunci încoace; cât le-am urmărit în viaţa mea şi în viaţa oamenilor.

Şi mi-am dat seama că neputinţa omenească e o realitate. Sunt atâţia oameni răi în lumea asta, şi nici ei nu vor să fie răi…

Şi-s răi, şi noi trebuie să înţelegem răutatea lor de pe poziţia noastră, din situaţia noastră. Să întelegem că ei nu pot mai mult, că ei înşişi sunt nemulţumiţi de răutatea lor – „Pe cel rău răutatea îl ucide“, îi scris în Psalmi.

Pe cel rău răutatea îl ucide, îl nimiceşte, răutatea îl nemulţumeşte. Pomenirea de rău, spun părinţii cei duhovniceşti, e o răutate fără margini, e o răutate ca o rugină care mănâncă fierul, aşa mănâncă sufletul; răutatea-i cui înfipt în suflet.

Pomenirea de rău, nemulţumirea, neiertarea este viermele minţii. Un părinte spune că „răul să-l scrii pe apă”.

Un articol de: Arhimandritul Teofil Părăian – 01 Iun, 2008

Sunt aici pentru a te sprijini!

Apelează la telefon 📞0720.519.582

Scrie un email ✉ contact@mirelamunteanu.ro